Îmi este greu să las durerea să treacă pe lângă mine, căci Răul, de multe ori are chipul celor iubiți. Mă dor cuvintele, ura și furia lor și nu înțeleg de ce, tocmai ei scot sabia să mă taie, provocându-mi răni adânci și insomnii. Fețele lor sunt întunecate în acele momente și cu buzele crispate a răzbunare, lovesc și caută să ucidă cu vorba, acuzând, mințind, inventând... Durerea este și mai mare, văzând întunericul din inimi întipărit pe fețele lor, ochii lor scăpărând de mânie și dispreț împotriva mea. Uneori mă simt neputincioasă și parcă vorbesc cu pereții, ei fiind ca hipnotizați sub comanda unui vrăjmaș nemilos. Transmit nemila lui, în timp ce ei înșiși sunt chinuiți de minciunile pe care le cred și pe care le varsă ca niște lavă aprinsă, asupra mea.

Suflet drag, diavolul urlă și caută să-ți acopere bucuria manifestării slavei Lui peste viața ta, ridicând împotrivă-ți, fix pe cei apropiați. Nici nu ar trebui să ne mirăm, știind deja că aceasta este una dintre strategiile lui. Poți să vezi cât de mult te urăște? El îi ridică mai întâi pe cei din casa ta, pentru ca tu să nu te mai rogi pentru ei sau să faci compromisuri... de dragul păcii... Vrea să te oprească, sau cel puțină să te încetinească. Nu ceda! Războiul a fost câștigat deja și Cel ce l-a câștigat, locuiește în tine! Nu mai te gândi: „Cum... tocmai el(ea) pentru care am făcut atâtea lucruri bune, atâtea sacrificii?” Văzând întunericul și ura de pe fețele lor, chiar atunci să te rogi și mai mult pentru ei! În acele momente, cred că au nevoie mai mult ca de obicei să fie ajutați și de aceea diavolul vrea să te oprească exact prin ei, tocmai ca să îi lași fără ajutor, fără sprijin în rugăciune. Acum mă refer strict la familie. Când suntem loviți și atacați de cei dragi, diavolul știe că avem tendința de a ne îndepărta de ei și că nu îi mai susținem spiritual, ore, zile, luni sau chiar ani... moment în care el, diavolul își poate construi edificii în viețile lor.

O, Doamne, ajută-mă să văd dincolo de ei și dă-mi înțelepciune cum să înfrunt vrăjmașul, dă-mi pricepere ca să înțeleg cum trebuie să mă comport în acele momente. Dă-mi tărie ca să nu dau înapoi! Dar mai ales, ajută-mă să rămân integră! Nemila lor să nu mă facă și pe mine, nemiloasă. Când ei întind mâna împotriva mea, eu să întind mâna spre a le oferi ajutor! Când ei aruncă substanța urii, dorind să-mi otrăvească ființa, moartea care vrea să mă cuprindă, să fiu conștientă că eu trăiesc în lumină, că sunt lumină și că nu pot fi atinsă! Îți mulțumesc Tată pentru adevărul Tău, care aduce odihnă și pace în ființa mea, care îmi liniștește mintea și inima, făcându-mă să mă văd călătorind în siguranță, perfect protejată de tot ce ar vrea să pătrundă de afară, din întunericul acestei lumi. Știu că ei mă văd, știu că, pentru cei mai mulți sunt ca o casă în care lumina este aprinsă fără ca perdelele să fie trase, așa încât, atunci când privesc prin ferestre, pot să vadă fericirea mea.

Doamne Tată, arată-mi cum să mă odihnesc când vrăjmașul îmi dă târcoale! În Numele lui Isus m-am rugat. Amin!

Ana M.